Dance now, think later sau Pilotul Automat

A fi un performer, implica foarte multe lucruri, bine, poate e mult spus performer, insa a dansa si a te simti bine, inseamna, intr-un mod ciudat, sa nu te mai gandesti atat de mult la miscarea in sine, ci la momentul in care te afli, atat tu, cat si partenera.
Anul acesta s-au implinit 20 de ani de cand predau (karate + dans) si am observat foarte multi oameni cum se comporta atunci cand nu stiu ceva, atunci cand cred ca stiu ceva si atunci cand chiar stiu acel “ceva”.
In general, cand oamenii nu urmeaza cursuri de dans, sunt mai degajati la petreceri, nu prea le pasa, fac aproape orice miscare posibila si se distreaza. In momentul in care se apuca de dans, unii raman asa, insa majoritatea incep sa se frustreze, desi, culmea, ei invata sa danseze cu adevarat. Marea problema este “overthinking-ul”, pentru ca apar asteptarile (de la tine) si comparatiile (cu ceilalti). Stiu oameni care nici nu realizeaza pe ce piesa danseaza sau ca exista o piesa pe care ei danseaza, atat de concentrati sunt la miscarile fizice implicate in dansul respectiv…

Mai e si problema cand crezi ca stii, si aici te minti singur, dar faci rau si dansului in care te afli, pentru ca falsa impresie de a crede ca sti, iti da o alta falsa impresie ca mereu partenera este de vina pentru esecurile din dansul respectiv. Iar, o abordare gresita. “It takes two to tango” spunea o vorba! Iar in salsa/bachata/kizomba…. baiatul conduce si o maaaare parte din nereusitele din dansul respectiv sunt din cauza baiatului, nu a fetei. Si atunci, de ce sa mai conteze a cui e vina? Mai ai timp sa te bucuri de dans? Cum, ar trebui sa te si bucuri cand dansezi, cand scopul este sa impresionezi, sa arati, sa demonstrezi? Ups…
Cei care ajung, dupa foarte multi ani de studiu sau chiar mai repede, pentru ca sunt unii care danseaza de zeci de ani la fel de prost orientati, sa nu le mai pese (in sensul pozitiv, ma refer), sunt cei care stapanesc atat de bine miscarile respective, incat atentia este la partenera, la muzica, la multe alte aspecte care nu tin de acest post, insa increderea si stapanirea de sine nu ti le pot da decat antrenamentul si intr-o mai mica masura, evident, caracterul fiecaruia.
“Lumea salsa” este un mini-univers in sine, unde lucrurile sunt foarte accelerate, cel putin acum, in 2017. Ma refer la faptul ca acum 10 ani, cand am inceput eu sa dansez, lumea, comunitatea, era mai mica, poate si mai putin dezvoltata ca nivel, insa cei care dansau in perioada aceea, reuseau sa se distreze mult mai mult decat o fac cei din prezent, pentru ca, cred eu, nu prea ii interesau comparatiile cu ceilalti, nu stiau sute de figuri ca cei de acum si se concentrau pe progresul personal mai mult decat o fac (majoritatea, nu toti) cei din prezent. De atunci au inceput sa se deschida multe scoli, cluburi, au aparut mult mai multe festivaluri, congrese, bootcamp-uri, workshopuri, etc si in contextul acesta e mult mai usor sa te frustrezi, pentru ca ii vezi pe altii cum danseaza si tu nu o poti face.
Se uita, insa, faptul ca TU NU FACI CE FAC EI, insa VREI SA AI CE AU EI.
Lucrurile sunt foarte simple in 2017, la fel cum erau si in 2007, de exemplu. Daca focusul ar fi pe progresul tau si te-ai antrena, repeta, iesi in club, mergi la workshopuri, atunci si tu ai putea sa evoluezi si sa nu te mai stresezi si, mai important, sa incepi sa te compari si sa dai vina pe “nspe” lucruri care te opresc pe tine din evolutie.

Saptamana trecuta am avut un show in Irlanda si, din pacate, din vina mea, a scenei, a ceasului rau si a pisicii negre, am cazut la o acrobatie cu Adina Suciu, la inceputul show-ului, insa datorita faptului ca am/avem in spate am mii de ore de antrenament, am continuat, insa daca ar fi fost sa ma iau dupa gandurile din momentul acela, as fi fugit de rusine si de groaza de pe scena. Ne-am antrenat atat de mult, incat toate miscarile din cele 3 minute au intrat in corpul nostru si efectiv nu mai gandim, suntem pe PILOT AUTOMAT. Sincer, daca as fi gandit momentul acela, fugeam amandoi de pe scena, insa am continuat si la sfarsitul show-ului, din respect fata de cei prezenti si pentru a putea trece mai usor peste moment, am mai facut (doar) acrobatia inca o data si ne-a iesit foarte bine.
Unii au ras, altii au aplaudat si ne-au incurajat sa depasim momentul. Nu-i judec, insa ce e important este ce facem intr-un moment de genul asta este definitoriu pentru caracterul fiecaruia dintre noi.

Inchei prin a va spune ca nu vorbesc din carti, ci din experienta personala, atat ca dansator, ca perfomer, ca instructor, ca organizator si evident, ca om cu probleme de sanatate, de familie si financiare (asta ca sa demontez de ce unii se ascund in spatele lor) si din ce am observat la miile de oameni care mi-au trecut prin sala in cei multi ani de predat si preocupat in directia asta.
“Tie ti-e usor sa vorbesti” este iar o abordare gresita si chiar termin prin a va spune ca daca doriti sa va simtiti bine, repetati acele miscari de atatea ori incat nu mai trebuie sa va ganditi la ele si daca cumva gresiti, va incurcati sau cadeti (like me), mereu ai sansa sa te ridici si s-o iei de la capat!

“Rad altii de mine” / “X este mai bun decat mine” / “Mie n-o sa-mi iasa niciodata” / “Eu sunt anti-talent” / “X danseaza de mic” / “Nu am timp” / E T C

Peace! Enjoy! Live the moment!
Va multumesc pentru rabdare 🙂
Valentin Stefan – Salsa Factory